Trecand aproape zilnic pe langa un camp cu grau il tot admiram si ma gandeam la kusudamele pe care le-as poza prin el. Dar cand ieseam la plimbare nu aveam terminat nimic, ba nu mi se parea ca s-ar potrivi cu peisajul. Si intr-o zi, lucrand la aceasta kusudama - pe care vroiam sa o accesorizez cu altceva, mi-am zis sa nu mai aman lucurile, sa o prind cu o fundita si sa o las de sine statatoare (chiar daca nu are mai mult de 5 cm diametrul) ca sa o duc sa faca pe fotomodelul.
Zis si facut, am prins o zi cu soare, am culcat la pamant jumatate din camp (exagerez un pic) deoarece unde ma duceam eu sa pozez kusudama, Loki (cainele meu) se arunca in grau tavalindu-se si pe stanga si pe dreapta lasandu-ma fara fundal. Dar am reusit sa fac cateva poze si m-am intors acasa incantata de rezultat.
A doua zi, mergand iar la plimbare, am trecut pe langa camp si m-am oprit socata. Am clipit de mai multe ori, crezand ca privirea imi joaca feste sau nu mai recunosc eu locurile: graul disparuse. Am stat un pic sa deplang privelistea dezolanta, acompaniata de croncanitul fericit al ciorilor ce se indopau cu seminte, am oftat, si am mers mai departe, zambind imbucurator ca nu am mai amanat o zi cu pozele.
Autor: Mariko Kubo
Diagrama: in cartea "Hana no kusudama"
